Prima reacţie la vederea acestui robot a fost – ca şi în cazul celor mici – de încântare! Este foarte expresiv, îngrijit realizat (faţă de plasticele din târgurile celui mai mare târg din ţară), şi a fost îndrăgit din prima, înainte de a-i da “cărbuni”, şi de copiii mici din atelier, şi de cei mari (taţii…). Însă odată pornit, s-a declanşat nebunia: se mişcă nesigur, se clatină, scoate nişte sunete expresive (vă aduceţi aminte de R2D2?) şi , dacă este ridicat de la pământ, se “supără”, şi te “ceartă”.
Istoricul defectului/accidentului
Din discuţiile cu posesorul, se pare că – fiind totuşi cam ca un tanc – nu a fost supus vre-unui regim extrem în utilizare, dar s-a degradat în timp, principala plângere fiind în privinţa deplasării –
unde se oprea în mod aleator, sau pe diverse suprafeţe. Ca oi paranteză, majoritatea jucăriilor cu tracţiune depind de suprafaţa de rulare. Dacă sunteţi în magazin şi testaţi o jucărie, dacă nu va place cum se mişcă pe mochetă, încercaţi şi pe mozaic sau linoleum (dar uzual nu pe sticlă!), s-ar putea să aveţi o surpriză plăcută.
Planuri de acţiune
În primul rând i-am pus un set de baterii noi, ca să îl testăm în parametrii normali. Şi astfel înarmaţi ne-am petrecut o parte din timpul de testare punându-l să scoată sunete, şi “studiind” interacţiunea copil-robot.
În caz că nu v-aţi prins, ne-am distrat copios pe seama prichindeilor ce se jucau şi se certau cu el (în mod incredibil şi-au dat seama, cât de mici erau, că robotul îi ceartă, şi îl certau şi ei…).
Evident, demontarea a avut de aşteptat…
După o temeinică cercetare, şi un studiu al fenomenelor (bla, bla) am ajuns la concluzia că “ceva e putred în Danemarca”: nu prea mergea cum trebuie.
Piese şi unelte necesare
Ca de obicei, colecţia de şurubelniţe (o voi spune cu fiecare ocazie: folosiţi şurubelniţele potrivite, altfel rămân urme sau chiar deterioraţi definitiv şuruburile…). Alcool izopropilic, periuţe, compresor, etc. pentru curăţare, şi
dremel tool pentru ajustări mecanice. Plus vaselină siliconică (pentru mecanisme, nu radiatoare).
Reparaţia propriu-zisă
După demontare, prima surpriză a fost placa de imprimat (pcb) acoperită de mizerie, astfel încât am trecut la spălare şi uscare până la alte operaţii. Apoi, la demontarea angrenajelor, am identificat un joc mare la roţi (proiectat ca atare – pentru efectul
wobbling) ce ducea la frecare şi chiar gripare (mecanismul conţine şi un angrenaj cu alunecare). Aici a intervenit
dremel-tool-ul (freza) cu care am lărgit lăcaşul roţilor, de fapt înlăturând mai mult bavurile de la injecţie decât să tăiem din forma propriu-zisă (credeam ca firmele cu renume au un control mai strict…).
A urmat reasamblarea cu grijă, vaselină siliconică în toate locurile necesare, şi apoi testarea, partea cea mai interesantă, şi pentru noi, şi pentru cei mici…
Rezultatul final
La finalul intervenţiilor, am testat roboţelul pe toate suprafeţele disponibile, şi, fiind roţi acoperite cu cauciuc, s-a comportat admirabil. Recomandarea noastră, ca pentru toate jucăriile cu roţi, şenile, etc. este evitarea suprafeţelor cu mochetă groasă, sau a denivelărilor evidente (gresie cu muchie teşită şi şanţ adânc, sau plinte de trecere, …).
Alte comentarii
Am pornit cu această ocazie o întreagă discuţie între noi, inginerii, şi psihologii/pedagogi, despre valoarea educativă a jucăriilor, apoi a desenelor animate si de aici… dar să nu spun mai mult! Poate unii din noi vor publica/posta câte ceva din experienţele lor şi vor ajuta astfel, prin
know-how, mai mulţi oameni decât o fac acum, direct, unu-la-unu.
Toate imaginile disponibile:
