Pentru cei ce au copii la şcoală, temele şi mai ales proiectele DIY – Do It Yourself – (adică realizaţi acasă) pot fi o corvoadă – când eşti foarte obosit – sau pot fi un prilej de distracţie cu juniorii. Şi chiar dacă vrem să ne relaxăm – ne uităm la meci, ne implicăm mai adânc în viaţa politică, etc. – la finalul zilei, ca urmare a asumării răspunderii de a ne fi transmis ADN-ul, trebuie să vedem dacă am transmis şi ceva
know-how…
Tema iniţială
Atunci când tema sună: “Tata, Doamna ne-a spus să facem (cu părinţii) un proiect care să implice electricitatea…” opţiunile noastre sunt multiple, iar din punctul de vedere al educatorului sau profesorului,
e mult mai relevant decât o
natură moartă (*). Detaliile care pot ieşi la suprafață sunt ca o radiografie a imaginaţiei copilului şi a condiţiilor din familie. Dar acestea sunt probleme care depăşesc cu mult cadrul acestui proiect, aşa încât voi redeveni inginer pentru unii sau meşter pentru alţii…
Ipoteze de lucru
Pentru inventatorul din fiecare copil, un astfel de proiect este o mină de aur… De la centrale nucleare până la avioane telecomandate, toate opţiunile sunt deschise pentru micii inventatori. Trebuie foarte, foarte mult tact pentru a elimina de pe listă roboţii uriaşi, păianjenii cu laser, şi chiar
perpetuum mobile-le!
Resurse şi limitări
Am negociat în limitele date de tema proiectului primit şi capacitatea de înţelegere a copilului sau capacitatea noastră de a explica. Deşi dispuneam de resurse pentru ceva mai flamboaiant, am făcut lobby pentru un proiect foarte simplu, dar – zicem noi – relevant pentru spiritul temei: am încercat să folosim cele mai comune resurse casnice, astfel încât să nu fie necesar nici un drum la supermarket/Ferometal.
Materialele alese au fost: carton sau cutie de carton, folie alimentară, o baterie, nişte beculeţe de la jucării stricate, şi lipici.
Proiectul ales: un simplu circuit electric, în condiţii DIY, cu o baterie, bec şi întrerupător.
Desfăşurare
Fiind vorba de un proiect cu un şcolar implicat, ne-am planificat un timp limită de realizare de 20 de minute (deşi, cu toată joaca şi distracţia aferentă a luat mai mult de-o oră). Astfel, am sărit peste etapele de proiectare şi desen, şi-am trecut direct la “fabricaţie”.
Primul item a fost suportul bateriei, trasat pe carton şi decupat rapid, apoi montat cu termoclei în cutia “prototipului”. Aici, ne-am focusat pe dimensiuni şi elasticitate, pentru a ţine bateria în lăcaşul ei şi pentru a avea contactele ferm închise.
Firele pentru conexiuni au fost confecţionate din staniol alimentar, şi dacă îmi amintesc bine, nici măcar în mai multe straturi (doar la conexiuni dublate straturile). Cred că am măsurat atunci şi rezistenţa electrică, dar n-a rămas nimic scris, aşa încât promit să revin data viitoare cu detalii mai ştiinţifice…
Următoarea componentă dificilă a fost
fasung-ul, suportul becului, pe care l-am ancorat cu mare atenţie datorită forţelor longitudinale pe care le produce becul la înşurubare. Mult clei e răspunsul la orice problemă structurală…
Întrerupătorul a fost mai simplu de realizat, dar fiind o piesă în mişcare, am asigurat flexibilitatea conexiunilor electrice, ancorarea eclatorului fix, şi tensiunea (arcuirea) brațului pentru un contact electric bun.
Pe lângă prototipul asamblat corect, puteţi vedea şi mânuţa ştrengarului care s-a fotografiat singur (probabil cât noi eram adânciţi în probleme de proiectare, adică ne ciondăneam pe vreun aspect oricum nesemnificativ…).
Rezultate finale
Cu toată brambureala specifică
policefaliei (**), am reuşit să asamblăm un prototip funcţional, spre marea noastră uimire, fără rebuturi ( – Murphy, dormeai?), şi chiar în timp util: înainte de ora de culcare a ştrengarului, care voia să profite de ocazie şi să se culce cât mai târziu… (cunoaşteţi cazuri?…)
Am reuşit chiar să înghesuim în acest “proces de producţie” şi o lecţie de depanare cu un aparat de măsură (beculeţul cu fire galbene din imagine) astfel încât piciul a învăţat mai multe decât se aştepta…
Dezvoltări ulterioare
Ca proiect iniţial (cap de serie), este evidentă pleiada de trasee şi direcţii de dezvoltare. Fără a fi exhaustiv sau a avea pretenţia de a fi punctat jaloanele semnificative, menţionez doar transformarea întrerupătorului în comutator, integrarea de senzori sau elemente de decizie în circuit, sau chiar a unui element activ (tranzistor).
Observaţii
Fără false modestii, am fost mulţumiţi de noi, l-am trimis pe pici la şcoală cu o temă “beton” şi ne-a priit berea din seara respectivă, şi mai ales a doua seară, când ne-a povestit cum a fost la şcoală…
Dacă vreţi să ne certaţi pentru implicarea în viaţa de familie, aşteptăm comentariile Dvs. …
Toate imaginile disponibile:
———————-
(*) Îmi cer scuze faţă de mere, struguri, pepeni şi alte modele pentru opinia evident părtinitoare şi şovină…
(**) Chiar dacă de aici rezultă că suntem adepţii conducerii monocefalice, poate chiar regalişti, este vorba doar de un concept ingineresc, de Project-Management, care trebuie luat ca atare!
