Subaru, maşinuţă cu telecomandă – Dec 2011

Aici avem un caz cu totul special, ceea ce s-ar numi “competitive upgrade” în lumea IT: o jucărie ce a trecut printr-o reparaţie nereuşită, ce a consumat timpul şi răbdarea posesorului, iar astfel noi am fost nevoiţi s-o rezolvăm în mai puţin de 24 de ore.
Deasemenea, fiind o lucrare la distanţă, jucăria stricată a “călătorit” cu Poşta Română, motiv pentru care vom discuta şi despre cum se pregăteşte de expediţie o jucărie stricată.
Maşina este un Subaru model ?? (poate aveţi vre-o sugestie…), construită pentru viteză, cu comandă simplă, înainte-înapoi, stânga-dreapta.

Istoricul defectului/accidentului

Nu avem date despre ce a declanşat prima intervenţie – cea nefericită, dar putem presupune că ori garda la sol mică (este o maşină de viteză!) ori un defect de asamblare au dus la necesitatea unei reparaţii.
După livrare am întrebat posesorul şi ne-a spus că nu mai ştia de ce a trimis-o la reparat, cu multă vreme înainte (confirmat de  praful pe care l-am curăţat).

Planuri de acţiune

De la început am documentat (fotografiat) cât mai mult, pentru că asamblarea unei jucării demontate anterior poate ridica probleme… La inspecţia interioară acest lucru s-a dovedit de ajutor, am reuşit reasamblarea corectă şi datorită imaginilor disponibile (care, de această dată însă spuneau “Aşa Nu!”).
O mică paranteză despre împachetare: Dacă veţi trimite vre-un pachet către noi* sau altcineva, ambalaţi cu grijă: “pufuleţi” din polistiren, hârtie de la shredder, sau – cel mai uşor – hârtie mototolită, până umple pachetul; carton dublu ondulat; ambalaj curat şi, pe cât posibil, impermeabil.
În mod evident, planurile de acţiune au evoluat simultan cu constatarea: cănd am văzut firele motorului rupte, am sperat doar la atât, când am văzut caseta de direcţie am spus că avem o problemă, şi când am început să analizăm posibilele asamblări, am crezut că trebuie să intervenim invaziv mecanic (tăieri, frezări, tije şi subansamble suplimentare…).

Piese şi unelte necesare

Aici e mai simplu: pistol de lipit (pentru două fire nu încălzim Weller-ul), pense, şurubelniţe, cleşti diverşi, compresor, pensule şi vaselină siliconică (pentru mecanisme). Pentru telecomandă, acid boric sau oţet, pentru a neutraliza lichidul din baterii.

Reparaţia propriu-zisă

Din primul moment am pornit compresorul pentru a îndepărta praful – era ceva… – şi, cum timpul ne era potrivnic, am evitat spălarea. Dar odată desfăcută telecomanda, tot am ajuns la apă, şi după uscarea rapidă cu foehn-ul**, am curăţat contactele şi le-am uns cu vaselină siliconică pentru a testa rapid canalul radio – pentru care ne făceam griji. Din fericire, la nivel electronic a funcţionat totul OK.
Faza a doua a fost reconstruirea casetei de direcţie, şi aici am avut ceva probleme… Am pornit de la asamblarea găsită şi am încercat, ca íntr-un puzzle, să potrivim piesele cât mai bine, astfel íncât să facă ceea ce trebuiau să facă din fabrică.
O problemă ín astfel de cazuri este poziţionarea faţă de celelalte piese, în special poziţionarea în spaţiu (3D), iar aici, iarăşi, ne-a fost de ajutor aparatul foto, cu care am memorat şi analizat câteva poziţii-cheie.
Din aproape în aproape, întâi cremaliera (piesa albă) şi bara de direcţie, apoi arcul de revenire şi piesa de ajustare a direcţiei (excentricul), toate încercau să ne spună ceva…
Am crezut – greşit – că au fost încurcate piese (de la alte jucării), şi că trebuiau ajustate ca să se potrivească. Am discutat despre opţiuni, am asamblat piesele separat, le-am pozat din nou, şi, probabil, dacă am fi avut un scanner 3D, le-am fi băgat (unii din noi – cei mai tineri…) şi în AutoCAD, doar ca să ne “jucăm” cu ele.
Dacă nu trebuia rezolvat de urgenţă, probabil am fi deliberat mai mult, dar până la urmă am lărgit cercul de opţiuni, şi, tot din fotografii, am descoperit un detaliu esenţial: roţile faţă erau inversate! Puteam să rotim şi să poziţionăm piesele în orice fel, fără fotografiile respective nu ne dădeam seama, şi am fi polizat degeaba piesele originale! (cum am mai spus în alte articole, nişte meşteri de talia noastră n-au cum să facă aşa ceva, dar voiam să vedeţi cât de aproape am fi fost…).

Rezultatul final

Asamblarea a mers strună, am re-modelat arcul (posibil deformat la intervenţia iniţială), iar apoi gresarea – atât de importantă dar neglijată deseori.
Pentru testare, am folosit doi din kizii locali, care s-au întrecut în doughnuts***, şi opt-uri, toate în stil The Fast and the Furious: Tokyo Drift (2006). Trebuie să recunoaştem că în fiecare din noi se trezeşte ceva când vedem o astfel de jucărie, şi bucuria pe care o produce…

Alte comentarii

De câte ori vă încumetaţi la orice fel de astfel de “operaţii”, păstraţi mintea deschisă şi nu vă grăbiţi cu concluziile… Nu ştiţi de unde “sare iepurele”, şi ce soluţie veţi găsi în minutul următor.

Toate imaginile disponibile:

———————-
* Nu uitaţi cutia noastră poştală: Bucureşti, OP 77 CP 2, pentru orice jucărie de reparat…
** Deşi ştim cu toţii ce am vrut să spun, în web-ul mioritic sunt multe forme, unele populare (feon), altele corecte…
*** sau donuts = gogoşi, figuri desenate cu roţile din spate, uzual cercuri, prin derapaj.